Uncategorized

Vocea inimii

O auzi dragă?

Vocea ta a rămas, aici, în pereții camerei

în care ni s-au întâlnit sărutările prima oară,

precum sutele de liturghii în zidurile bisericilor.

Îmi ține de cald. Tu o mai auzi?

Îți mai aduci aminte de ea?

În fiecare colt e-o vorbă bună

către mine, către pisică, către viitor.

Puțin păienjeniș ca s-o mai tulbure

pe la silabă, pe la corzi.

Oh, și uite tocmai unde ți-e sufletul!

E luminos, e trainic ca o stea,

aninat într-o icoană în dreapta, spre răsărit.

Nu-i așa că-i frumos?