Poezii

Timp îndrăgit

Când trece pe lângă tine,
timpul își cere iertare că există.
Ar plânge dacă ar avea cu ce.
Nu-i dă pace gândul că te rănește
zi de zi cu a sa întâlnire inevitabilă.
Dar tu ești bună, ești înțelegătoare cu el,
nu îl privești cu scârbă și dezgust
precum fac ceilalți.
Îi îmbraci paltonul bătrâneții cu delicatețe,
de parcă ar fi de sticlă și nu alta.
Nu îl jignești. Nu încerci să-l păcălești
cu cercei noi, cu farduri, haine scumpe,
schimbări care mai de care mai fandosite.
Tu îl înțelegi.
L-ai lua la braț daca-i putea,
l-ai invita la dans, la dejunat.

Iar el, el, timpul, veșnic tânăr cu cravată,
simte cât îl îndrăgești și tocmai atunci,
în momentele când prisma dintre coaste
se lasă inundată de culori dulci,
își pune piedică la secunde,
mai, mai să lungească clipele,
clipele de dragoste.

Dali_Postoyanstvo_Pamyati_1