Poezii

Flămândă inima

Flămândă inima de sânge și de-un trup,
printr-un gunoi de cetate lăuntrică căuta.
Un oraș în ruine fumegând se arăta,
totuși nu îndrăznea să se mintă
într-atât de mult încât să piardă și liniștea.
Era singură dar îi mai rămăsese tăcerea nopții.
Și gunoiul acesta părea un sac fără fund,
lucruri multe, multe dar fără trebuință ei.
Cum speranța moare ultima,
s-a așezat la colțul dintre milă și iubire,
o străduță cam pustie.
Și-a întins venele slăbite și capul l-aplecat.
Lacrimile se uscaseră de mult.
– Inimioară, nu fi tristă,
pentru tine am venit.
Uite, ia trupul și sângele meu
dar nu mai umbla prin locuri străine ție.
Ia-mi tot sângele și carnea.
Voi trăi prin tine.

b22e4e2413be7c1200a4d8fd152a0b8b