Poezii

Ce a mai rămas

Tăietura e adâncă.
Acolo, în emisfera frunzei verzi,
unde odinioară se adăpau iubirile cu încredere
ca niște antilope însetate de viață.
Știau ochii crocodililor din râu
și totuși alegeau jumătatea de moarte.

Acum râul a secat până la piatră.
Numai schelete de crocodil,
ochi de lumină din cranii.
N-a mai rămas nimic pentru închegare –
doar amintirea culorii,
și asta, doar pentru cei ce o știau.

Nicio antilopă. Niciun crocodil.

Ca să umplu râul te-am ales,
te-am ales pe tine dragă noapte
să curgi în locul lui prin secetă.
Ești mai caldă.