Poezii

Amintirea unei amintiri

Mi-a ciocnit în ușa gândului o amintire.
Era îmbrăcată într-o frumusețe tânără,
curată, albă, tăcută ca un strop în ocean.
Am invitat-o la o cană de ceai.
Nu a poftit nimic.
Voia numai să șadă lângă fereatra
aburindă de căldura de la sobă.
Privi afară cum ninge.
„Ninge cu amintiri, dragule.
Amintire peste amintire.”
Buzele nu i se deschiseră când vorbi.
„Ești tu una dintre ele… dragă?”
A tremurat la ultimul cuvânt.
„Sunt mai mult decât o amintire.
Sunt aici ca să-ți zâmbesc.”
„Ai un zâmbet gânditor… ce ești?”
„Tot o amintire – de atâta dragoste
am prins suflet.
Voi râmâne cu tine
și-ți voi zâmbi mereu.
Și vom privi pe fereastră
la celelalte amintiri fără zâmbet”.

Uncategorized

Pe copil să-l ții în frâie

„Pe copil sa-l tii în frâie
De-l vrei om la toti sa placa.
Nu-l lasa orice sa-ngâne,
Nu-l lasa orice sa faca
Nu-l lasa dupa placerea-i
Unde vrea el sa se duca …
Din acelasi lemn se face,
Si icoana si maciuca.
Înainte-i stau deschise
Doua cai sub largul hau;
Una duce catre bine,
Alta duce catre rau.
Grea e pururea si suie
Tot la deal întâia cale;
Cea de-a doua e usoara:
Merge pururea la vale;
Si-i de-ajuns putin s-aluneci
Pe alunecosu-i prund
Ca sa cazi pe vesnicie
În prapastia fara fund.
De esti domn sau de esti rege
De esti sluga ori stapân
Numai fapta te arata
De esti rau sau de esti bun.”

Vasile Militaru

adult-child-dad-34014.jpg