Poezii

O altă anatomie

Și unde mai nădăjduiești drăguțo
dacă în timp ce vorbești cu hulă
un vas de răutate îți plesnește
pe marginea sufletului înecându-l?
Cum te mai regăsești, cum mai scapi de hienele
adunate la rana umedă ca s-o adâncească
cu toți colții de regret trecând ca o sabie?
Îți vor molfăi hoitul cu sete până la infern.
Păstrează muțenia limbii de foc
ca să nu asuprească vinovații
și inima-ți va râmane roditoare,
pământ fertil pentru bunătate
udat cu sânge de potir.

nikko-macaspac-263785-unsplash

Poezii

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi

noi la ceas de după-amiază stăm

și ne gândim la dragii de la seară

cum privirea-n umbră o îndreaptă?

 

Ce ne facem căci se apropie noaptea?

Timpule, ce din dimineți ne trezești

în mijlocul zilei ne urmărești

Și-n seară ne ții de urât în case,

 

O clipă de rocadă de le-ai oferi

între orele noastre de bucurii

și anii lor lumină de suferință,

ți-am mulțumi cât pentru o veșnicie.

 

Iar tu clipă a cea din urmă rază de soare,

să tai mai bine verdele dintr-o frunză,

coconul unei larve dintr-un nuc,

ori firul de ață din cămașa tatii,

firul de viață al lor mai lasă-ni-l puțin.

 

Ne părăsesc în pași mărunți bătrânii,

în negura nopții se pierd uitați.

Deci să-i iubim acum cu toți anii

rămași și să-i ținem mereu îmbrățișați.

 

„În piața iubirii,

Când bătrânul iubește devine tânăr,

Când tânărul iubește devine copil

Iar când copilul iubește devine înger.” (Omar Khayyam)

7563934234-xl

Poezii

Scară spre cer

Pietrele acestea din zid vă cunosc cel mai bine.
Știu tot ce ați pătimit și tot ce ați îndurat.
Numai omul cu biciul în mână nu putea vedea
cum șoapte spre Hristos zburau printre gratii
ca celui ce ține biciul să i se ierte orbirea,
să nu fie judecat prea aspru și să primească
în mână o floare albastră de pe culmi în loc de mătrăgună.
Prin rugăciune, ziua la muncă era prilej de bucurie
că se arată soarele iar noaptea grea și lungă din patul dur de fier
o îmbrățisare dulce a împăcării cu Dumnezeu.
Când se apropia sfârșitul, biciul setos de sângele lor
le devenea scară spre culmile cu flori albastre.

icoana-noilor-martiri

Poezii

Gânduri cu colți

Să uit, să uit, să uit de mine
Să mă gândesc numai la tine,
Pe banca noastră sub copăcei
Unde cântau mulți gândăcei.

Gândăcei cu flori pe aripi lungi
Degeaba tot să vrei să îi alungi.
La tine vin în zbor să îți arate
Cum ochii sunt flori îndurerate.

Din culoarea lor ți-ar da și ție
Să te lași purtată de acea beție,
Tristețea departe să zboare cu ei
Noaptea cu tine să n-o mai închei,

Să rămână tăcere peste gurile noastre.
Să nu ne mai audă decât micile astre
Cum inima ne bate de gânduri cu colți,
Ce iubiri culte mai avem pline de carți.

guille-pozzi-484826-unsplash

Poezii

Ea era

Lui Nicolae Grigorescu

Ea era întotdeauna câte ceva.
Era un cer pentru pământ,
era o noapte pentru o nouă zi;
o pădure de brazi în deșert.
Ea pur și simplu era.
Iar când se plictisea de a fi ceva,
își îndrepta prezentul către mine.
“Era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume.”

efe3e12dfd35874edf

Poezii

M-am ales cu tine

M-am ales cu tine în viața sufletului.
Lasă hârtiile, acelea se vor pierde,
se vor fi ars de mult în neștirea
de după vestejirea trupurilor noastre.
Cenușă neagră, mânca-o-ar câinii albi.
Sufletele noastre nu lasă cenusă
chiar dacă sunt dimpreună
cu al dragostei foc.
S-au ales după rânduiala scânteii.
În urma noastră rămâne doar o dâră jilavă
de sentiment frământat de timp.

Rain princess leonid afremov

(Image Credits: „Rain princess” by Leonid Afremov)

Poezii

Vizitatori

Frunzele sunt vizitatorii copacilor.
Vin când primăvara încalecă razele soarelui
doar că să fugă grăbite printre strigătele toamnei.
Le cheamă iarna în pământul singurătății
să-i țină locul până s-o sătura și ea
de oamenii bolnavi de aerul vieții.
Mai bine să fii singură de una singură
decât singură înconjurată de altele,
spune o vorbă.

Cele care nu duc lipsă de singurătate
sunt invidiate până la sevă de cele ruginii.
Culoarea nu le este ispitită de căldura iernii.
Rămân neatinse de soaptele că ar putea
să devină regine peste pustietate.
Câte frunze, câți copaci!

photo-1487323010955-004a535427a8