Gînduri

Despre copii

„Există un întreg proces de „infertilizare socială”. Tinerilor le e transmis, mai mult sau mai puțin voluntar, mesajul că un copil e „scump”. Adică îți ia tot:

  • banii (că ai o grămadă de lucruri de cumpărat)
  • timpul (că toată ziua stai numai cu copilul)
  • libertatea (că nu mai stai „ca pe vremuri” să faci ce vrei și când vrei)
  • viața (că acum ai o responsabilitate și nu te gândești la ce îți place)

Ei bine, da, un copil îți ia multe, însă nu ceea ce crezi:

  • îți ia egoismul (nu ești buricul pământului, ești capabil de a-ți directiona atenția și spre alte ființe)
  • îți ia prieteniile de fațadă (nu mai ai timp de socializare fără fond, înveți să apreciezi prieteniile constructive)
  • îți ia lenea (da, e incredibil cât poți să te joci ca adult)
  • îți ia inima cu totul (iubirea nu se poate împuțina, ea crește exponențial)

Un copil nu e „scump”, are nevoie de brațele părinților, sânul mamei și un locșor în pat.

Un copil nu îți ia viața, ci ți-o împlinește.

Un copil e cel mai bun trainer pentru dezvoltarea personală.

Și mai frumos, cu fiecare copil în parte descoperi noi valențe ale propriului suflet.”

 

Un adevăr care în opinia mea îl accepți cu timpul sau mai bine zis cu maturizarea. Problema e că opiniile contra sau cele în care ești îndemnat să ” îți trăiești viața acum cât mai poți” de parcă acel copil vine la pachet și cu un sistem anti-distractie inclus, amână amână și cu timpul uiți că există și o parte deosebit de frumoasă. Cu câțiva ani în urmă spuneam exact aceleași lucruri care acum mi se par chiar stupide. Lucrurile s-au mai schimbat. Probabil și din cauza faptului că am avut ocazia să stau cu un copil o perioadă de timp și în felul acesta am văzut cu propria inimă că până la urmă nu e așa rău, că nu sunt chiar acei monstri „flămânzi după energia, timpul și viața ta” cum îți imaginezi. Este într-adevăr o mare responsabilitate dar în același timp și una plină de dulceață, de parcă ai fi răsplătit pe loc, în timp ce muncești.

Textul de mai sus nu știu cui îi aparține. S-au punctat câteva aspecte pe care mulți nu le mai recunosc. Suntem egoiști și ne gândim numai la noi…

 

photo-1533963559491-bc54dc50755f

Frunză verde... · Poezii

Frunză verde cap de pește

Frunză verde cap de pește
Uite rima cum sosește.
Nu e rimă educată,
Nu prea are judecată,

În schimb e cinstită rău
Poeților le zice „zău?”.
Uite-o cum te amețește
C-ai citit deja o poveste.

Dacă-i dai și păhărelul
Te duce cu zăhărelul.
Umplut de e cu cerneală
Nu mai scapi de trăncăneală.

Că e noapte, ora două,
C-o fi sașe și e deja ziuă
Rima supusă de veselie
Dansează cu cea de melancolie.

Capul de pește nu mai miroase.
Acum toate sunt frumoase,
Și tare i-aș mulțumi
Dacă s-ar mai opri.

Poftim! Rima a greșit
Și s-a cam matolit.
Nu o stârniți din nou
Că iese iar din stilou.

photo-1473186505569-9c61870c11f9

Frunză verde... · Poezii

Frunză verde de mohor

Frunză verde de mohor
La inimă mă trece un Dor.
Unul mare cât o ceapă
Cine poate să-l mai priceapă?

Inima, că ea îl tot cere
Și nici că-i dă trecere
Spre țara Dorului să plece…
Ochii să nu-l înduplece.

Dor de dor de dor de tine
Mai treci mâine pe la mine
Când n-o fi acasă inima
Ca să ne trăim singuri molima.

glenn-carstens-peters-108372-unsplash

Poezii

Zăpezi pe suflet

Când cerul te privește încruntat
de norii îi despică
curg lacrimi din sângele lor, iubito;
tu pansează-i dacă nu ai pică.

Când sufletul îți spune a sa
poveste albă de iarnă
se ridică călduri din ochii tăi, iubito;
topește-o dacă n-ai haină.

Când mă gândesc la tine
de parcă-ai fi ultima mea zi
soarele arde mai tare, iubito;
dacă dorești… umple-l cu zăpezi.

joanna-kosinska-473187-unsplash

Poezii

Umbrele tale

Noaptea m-a prins iar
Cu același gând la tine.
În frigul camerei apar
Umbrele tale pe sonatine.

Muzica le dă formele,
Eu le scriu poemele.
Cu aceași pană de dor
Ce de mult timp o ador.

Dansați străine umbre
În camera asta pustie.
Nimeni n-o să știe
A voastră stranie feerie.

Doar crengile copacului
Bătând în sticlă cu ochii vineți,
Vă dau spre amintirea lui;
Îndemn să mai rămâneți.

Umbre, luați cu mine o băutură.
Nu-i mătrăgună, nici cald elixir,
E din al vostru fir de trandafir
Ce-n inimă mi-e strânsă țesătură.

pexels-photo-556663

Poezii

Tomnaticul

Uite-o toamnă care mă privește din colțul verii
Printre stropi, cadența frunzelor tăcute.
Iar eu,
Eu stau ca un făt tomnatic copt de timpuriu.
Oh, nu te opri la mine cu ploile, domnișoară;
Circulă prin fața anilor mei te rog.
Caută în continuare ceilalți ochi.
Nu te opri la mine.

 
Uite-o toamnă care se îndreaptă spre mine.
Încă mă vizitează cu amintirile în timpul verii.
Aș ruga-o să stea puțin mai mult acum
Însă veșnicia încă n-a bătut ora venirii.
Te las.
Tomnaticul tău te așteptă, toamnă.
Toamnă plină de tomnatici triști.

 

photo-1485793295159-457310efe17d

Gînduri

Despre frumusețe

„Te miri cum frumuseţea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculţi şi nu-i observi prostia, și tot ce-ţi spune ţi se pare inteligent. Vorbeşte şi se poartă oribil şi tu vezi în asta ceva drăgălaş. Dacă însă nici nu spune prostii, nici nu face lucruri urâte şi mai e şi frumoasă, te convingi numaidecât că e un miracol de deşteptăciune şi de moralitate.” – Lev Tolstoi

Iluzia secolului nostru. Cum vine asta oare? Adevărat este dar de ce? Pentru că punem oare prea mult accent pe frumusețea trupului și n-o căutăm pe aceea a sufletului? Sau poate modul nostru de a percepe frumusețea este greșit? Poate e vorba de valori? Și mărul din copac poate să strălucească de culori frumoase dar să fie plin de viermi înăuntru.

Vrem nu vrem tot mai cădem în capcana asta din când în când.

RD4

Poezii

Ochi de apă

Nu mă privi printre culorile curcubeului.
N-ai să înțelegi atunci nicio culoare
tu, iubită ploaie de vară
din privirea mea monotonă.
Picătura doar materia pricepe.
Aruncă peste mine un gând.
Lasă-ți gropițele să se rotunjească de apă
și astupă orbitele cu nori
ca să nu le găsesc.

photo-1500297211576-5f1628bc4262