Poezii

A fi și a simți

Sunt cel mai bogat din lume!

Palate, bani și mari sume

În mâini și pe hârtii au nume.

 

Grămezi de aur stau să mă îngroape

Și un mare câine îmi e aproape

Cu caninii ascuțiți ca un ghimpe.

 

Dar la ce-s bune toate acestea

Dacă nu am aproape dragostea?

Pe toate le va lua odată moartea.

 

Îmi simt pleopele puțin agitate.

Clipesc. Tavanul tace cu ostilitate.

O fi minciună ori e realitate?

 

Ochii-mi văd. Simt acea lipsă!

În dreapta-mi doarme întinsă

Iubita cu pielea ei albă distinsă.

 

Acum mă simt cel mai bogat din lume.

A fi este doar o stare trecătoare,

A simți rămâne mereu o sărbătoare.

photo-1419242902214-272b3f66ee7a

Poezii

Privește-mi ochii

Privește-mi ochii! Pe veci fi-vei în ei
Un colț de romb sfârmat de-un verde aprins,
O lipsă scursă dintr-un anotimp aproape stins.
Printre tenebrele din pieptul meu cu dumnezei
Zburdai pe valea aortei spre ventricul
În căutarea unei alte comodități
Poleită cu sticlă și de timp crăpată.
Nu te-ai așteptat să mă găsești și pe mine
pe acele meleaguri. Te-ai împiedicat de-o
îmbrățisare cu rădăcini până la buze
și ai căzut pe gânduri lungi.
Gânduri ce au dus la zdrobirea colțului
de care ai dat cu ochii în cădere.

photo-1483884105135-c06ea81a7a80